Domeniul chirurgiei plastice și microchirurgiei reconstructive necesită o abordare multidisciplinară, respectiv o colaborare între medici de diverse specialități, subliniază Dr. Dragoș Muraru, precum și atenția la micile detalii, gesturile precise și minuțiozitatea. Acesta apreciază medicii pasionați de meseria lor, organizați, care pot lucra în echipă și sunt capabili să empatizeze cu pacientul, recunoscând că a avut norocul să întâlnească astfel de oameni.
Din punctul său de vedere dedicarea este extrem de importantă în activitatea de medic, cu atât mai mult cu cât mărturisește că a ales această meserie pentru a ajuta oameni, fiind implicat prin intermediul asociației din clinica Zetta și în tratamentul cazurilor pro bono.
Dr. Muraru consideră că atunci când ești pasionat de ceea ce faci cauți în mod constant să te perfecționezi și să afli informații noi, iar aderarea la diverse organizații și societăți profesionale nu face decât să contribuie în mod benefic la educația medicală continuă necesară unui medic.
Având experiență și în activitatea de cercetare, precum și în cea didactică, a încercat să reducă percepția chirurgiei plastice drept chirurgie estetică și să își introducă studenții în domeniul vast al chirurgiei plastice reconstructive, care ține sub tutela ei microchirugia, chirurgia mâinii, traumatologia și chirurgia arsurilor.
1. Ce anume v-a determinat să vă îndreptați spre această specializare medicală? Considerați că este mai dificilă, de exemplu, față de chirurgia generală?
M-a atras foarte mult faptul că este o specialitate extrem de variată, în care poți întâlni atât cazuri de chirurgie estetică, cât și de chirurgie reconstructivă, traumatologie, chirurgia mâinii.
Sunt specialități diferite, care nu se pot compara. În chirurgia plastică este foarte importantă atenția la micile detalii, gesturile precise și minuțiozitatea fiind contribuitori majori la reușita unei intervenții chirurgicale. Nu puține sunt cazurile în care este necesară apelarea la microscopul optic pentru repararea unor structuri greu perceptibile ochiului, aparent insignifiante, dar cu un impact major asupra menținerii funcțiilor.
2. Sunteți implicat și în activități didactice și de cercetare. Care sunt cele mai mari satisfacții pe care vi le aduc aceste domenii asociate?
Am fost implicat în aceste activități în urmă cu câțiva ani, acum sunt implicat într-o măsura mult mai mică în cercetare și am renunțat la activitatea didactică. Activitatea de cercetare mi-a adus satisfacții foarte mari mai ales în ceea ce privește microchirurgia – de exemplu am studiat regenerarea nervilor periferici și unul dintre lucrurile făcute în cadrul acestui studiu a fost repararea la microscop prin diferite metode a nervilor periferici la șobolani, ceea ce m-a făcut să îndrăgesc și mai mult partea microreconstructivă a chirurgiei plastice.
Legat de activitatea didactică, mi-a făcut plăcere să le deschid studenților orizonturile și să le arăt diverse cazuri clinice pe care le întâlnim în practica curentă. Pentru mulți, din pacate, chirurgia plastică este echivalentul chirurgiei estetice, și m-am străduit să îi introduc în domeniul vast al chirurgiei plastice reconstructive, care ține sub tutela ei microchirugia, chirurgia mâinii, traumatologia și chirurgia arsurilor.
3. Cum puteți descrie activitatea unui medic într-un spital de urgență? Dar într-un spital militar de urgență?
Într-un spital de urgență trebuie să fii întotdeauna pregătit să iei decizii, unele foarte grele, de care depinde viața pacientului. În chirurgia plastică, cu câteva excepții, urgențele nu pun viața în pericol, însă pot afecta major calitatea acesteia. Multe cazuri necesită o abordare multidisciplinară, de aceea este foarte important să colaborezi cu medici din alte specialități.
Deși sunt perioade mai liniștite și perioade mai agitate, în general un medic într-un spital de urgență este extrem de solicitat, fie la un consult pe o altă secție, fie să vadă o urgență în gardă, fie la o evaluare intra-operatorie a unui pacient din altă secție, fie să opereze una din urgențele internate în ziua respectivă.
Într-un spital militar de urgență activitatea este asemănătoare, ceea ce m-a impresionat însă la Spitalul Militar de Urgență Universitar Central „Dr. Carol Davila” a fost organizarea, care mi s-a părut foarte bună. Faptul că rigoarea militară se îmbină cu activitatea medicală nu poate fi decât benefic pentru pacienți.
4. Ce rol joacă inovația în domeniul chirurgiei? Cât de mult ușurează tehnologia munca unui medic chirurg?
Atât inovația, cât și tehnologia joacă un rol important în domeniul chirurgiei, prin dezvoltarea unor aparate performante pentru evaluarea pacienților, ca de exemplu un aparat de radiologie produs special pentru chirurgia mâinii, care emite o doză minimă de radiații și este extrem de util intraoperator pentru fracturile de la nivelul mâinii.
Au apărut microscoape performante care au o calitate superioară a imaginii și ajută la reducerea timpului intraoperator și exemplele ar putea continua. Un alt mare avantaj ar fi legat de o serie de instrumente chirurgicale inovatoare care pot fi folosite într-un anumit timp operator și care prin forma, dimensiunile și modalitatea aparte de manipulare a țesuturilor ușurează foarte mult munca medicului.
5. Cât de importantă considerați că este implicarea în cazuri pro bono pentru un medic?
Foarte importantă, unul din motivele principale pentru care am ales această meserie este pentru a ajuta oamenii. Sunt foarte mulți cei care au nevoie de ajutor și din diverse motive nu pot ajunge la spital, de aceea este extraordinar că avem alternative de a-i ajuta și în afara spitalului, de exemplu prin Asociația Zetta.
6. Cu siguranță ați întâlnit în experiența profesională multe cazuri medicale impresionante. Povestiți-ne unul, vă rugăm.
M-a impresionat foarte mult un pacient de 75 de ani, care a venit pentru o consultație în urmă cu aproximativ 2 ani. Rămăsese singur, copiii erau plecați în străinătate și spunea că nu ținuse legătura cu ei, iar el locuia într-un adăpost social. Avea o tumoră ulcerată care îi acoperea aproape jumătate din față, care fusese operată în urmă cu 6 ani și care recidivase în urmă cu aproximativ 2 ani.
Când a ajuns la mine tumora era extrem de avansată, implicând atât parțile moi cât și structuri osoase. L-am operat împreună cu colegii de la chirurgie bucomaxilofacială, a fost o intervenție chirurgicală complexă care a durat aproximativ 10 ore. Perioperator, un rol esențial l-a avut componenta de anestezie și terapie intensivă, pacientul prezentând o denutriție mediu spre severă, fapt ce a impus reechilibrarea și monitorizarea atentă a constantelor biologice.
Pacientul a fost extrem de compliant, a venit ulterior la controale și la reevaluări, tratamentul desfășurându-se în mai multe etape. Din fericire, evoluția locală a fost favorabilă. M-am bucurat foarte mult că am putut să îl ajutăm, era foarte greu pentru el să trăiască în asemenea condiții.
7. Ajută un medic în vreun fel aderarea la diverse organizații și societații profesionale? Explicați, vă rog.
Desigur, educația medicală continuă este imperios necesară unui medic. Multe organizații și societăți profesionale pun la dispoziția membrilor săi o serie de materiale video, articole, reviste, webinarii, organizează congrese unde poți afla cele mai importante știri legate de domeniul tău de interes, cursuri unde poți învăța sau aprofunda diverse tehnici chirurgicale.
8. V-ați gândit vreodată să plecați din România pentru a lucra în străinătate? Ce v-a determinat să rămâneți în țară?
Da, în timpul facultății și rezidențiatului, însă nu am ajuns să duc la bun sfârșit aceste intenții. Poate că a fost mai bine așa. Am avut norocul să întâlnesc oameni inimoși, care își doresc aceleași lucruri ca și mine, cu care am o colaborare excelentă. Contează foarte mult faptul că atât la Spitalul Militar, cât și la Clinica Zetta fac parte dintr-un colectiv minunat și am la dispoziție mijloacele necesare pentru a realiza intervenții cu grad ridicat de dificultate. În asemenea cazuri este extrem de importantă echipa, de fiecare dată se mobilizează foarte mult personal și foarte multe resurse.
9. Ce calități urmăriți la medicii cu care colaborați? Care sunt lucrurile pe care nu le-ați putea tolera niciodată la colaboratorii dvs?
Să fie pasionați de ceea fac, organizați, să poată lucra în echipă, să empatizeze cu pacientul. Contează foarte mult să fii pasionat de ceea ce faci, gradul de implicare este cu totul altul, întotdeauna cauți să afli informații noi, să te perfecționezi. De asemenea, este extrem de importantă comunicarea cu pacientul, este important ca acesta să fie foarte bine informat înainte de a lua o decizie, iar medicul să îi prezinte cele mai bune și mai potrivite variante de tratament.
Nu vreau să colaborez cu doctori care nu pun pe primul plan interesul pacientului și dau dovadă de lipsă de profesionalism.
10. Este chirurgia o profesie pentru un bărbat? Ce părere aveți despre această prejudecată?
Nu, desigur, chirurgia este o profesie pentru cei care au anumite aptitudini, indiferent de sex. Dincolo de nivelul de pregătire teoretică, care este obligatoriu, contează foarte mult să ai dexteritate, anduranță, o bună organizare, capacitatea de a adapta cunoștințele teoretice unui caz particular. Aceste lucruri nu țin cont de faptul că ești bărbat sau femeie, însă, din păcate, încă există locuri unde aceste prejudecăți există.
11. Ce s-a modificat anul acesta în domeniul chirurgiei plastice (în contextul pandemiei de coronavirus)? Care au fost principalele provocări cu care v-ați confruntat?
Am avut o scădere a numărului de cazuri cronice și de chirurgie estetică și a trebuit să ne adaptăm la provocările date de interacțiunea cu pacienții în contextul acestei pandemii, atât în spital, cât și la Clinica Zetta. Au fost instituite o serie de noi protocoale menite să ne protejeze atât pe noi, cât și pacienții. Din această cauză a crescut timpul alocat unei consultații sau efectuării unei manevre minim invazive și a scăzut numărul de pacienți pe care îi puteam vedea într-o zi.
Principalele provocări au fost legate de intervențiile chirurgicale efectuate în urgență îmbrăcat cu echipament complet de protecție la pacienții suspecți sau confirmați pozitiv cu coronavirus și de efectuarea diverselor proceduri nechirurgicale în ambulatorul spitalului sau la clinica Zetta, folosind echipament de protecție.
Treptat ne-am adaptat la noile condiții și deși este o perioadă mai grea, cred că este extrem de important să protejăm pacienții și pe noi, prin aplicarea tuturor măsurilor necesare prevenirii infectării cu virusul Sars-Cov-2.
12. Ce sfat ați dori să oferiți unui medic aflat la început de drum?
Să încerce să acumuleze cât mai multe cunoștințe, după care să nu îi fie frică să le pună în practică. Un medic la început de drum trebuie să aibă o bună pregătire teoretică, să fie la curent cu ceea ce se întâmplă actual la nivelul specialității lui și să vadă diverse abordări ale patologiei de la colegii cu experiență. Astfel va putea să aleagă o metodă de abordare pe care o consideră potrivită și în timp să o adapteze și să o îmbunătățească. De aceea este obligatoriu să aplice ceea ce a învățat, timpul petrecut în sala de operație fiind esențial pentru dezvoltarea unui chirurg.
Citește întregul articol
[ www.medijobs.ro ]
